JURIDICE.ro vă invită la o ediție speciala a CONFERINȚEI VIOREL MIHAI CIOBANU: NCPC RELOADED?

Universitatea din București, Facultatea de Drept, Aula Magna

30 ianuarie 2019, 10:00-18:00

Conferința, dedicată reconfigurării Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018, este organizată de Societatea de Științe Juridice, Baroul București și Facultatea de Drept a Universității din București, cu susținerea partenerilor noștri și suportul AQUA CARPATICA, SMARTBILL, FORWARD și NESPRESSO.

Vor explica și vor răspunde la întrebări: Prof. univ. dr. Flavius Baias | Av. prof. univ. dr. Traian Briciu | Av. dr. Gheorghe Florea | Prof. univ. dr. Marian Nicolae

Vă reamintim că prof. univ. dr. Flavius Baias, av. dr. Gheorghe Florea și prof. univ. dr. Marian Nicolae au fost membri ai Comisiei de redactare a NCPC.

---

Toți participanții la conferință vor primi, gratuit, Codul de procedură civilă ACTUALIZAT – o ediție specială realizată cu sprijinul Editurii Hamangiu.

---

Explicații [10:00-13:00]

Legea nr. 310/2018 – între dorința de funcționalitate și tendința de revenire la vechiul Cod de procedură civilă
Av. prof. univ. dr. Traian Briciu

Garanțiile procesuale – între deziderate și realitate
Av. dr. Gheorghe Florea

Lupta CCR cu NCPC. Recursul în casație și dreptul la un proces echitabil
Prof. univ. dr. Marian Nicolae

Întrebări de la participanți [14:00-18:00]
* Vă rugăm să ne transmiteți întrebări pe care să le supunem atenției speakerilor.

1. Dispozițiile, nou introduse, ale art. 321 alin. 6 ar trebui să se aplice, în mod corespunzător, și în cazul interogatoriului (în particular, art. 352 alin. 2) sau, în lipsa unui text dedicat acestui din urmă mijloc de probă, judecătorul nu este dator ca, respingând o întrebare adresată părții, să consemneze în încheiere întrebarea respectivă și motivul respingerii ei?

2. Art. 321 alin. 6 C.proc.civ. obligă instanța să procedeze la consemnarea, în încheierea de ședință, a întrebării respinse numai în ipoteza în care respingerea întrebării are la bază unul dintre cele 3 motive menționate explicit în text (adică (i) întrebarea nu tinde la dezlegarea procesului, (ii) este oprită de lege sau (iii) este jignitoare), sau ar trebui să se admită, pe cale de interpretare, tocmai pentru a justifica/motiva solicitarea făcută de apelant în sensul reaudierii martorului în apel, că instanța are aceeași obligație indiferent de modul în care își motivează respingerea întrebării?

3. Care este instanța competentă material să soluționeze un dosar de partaj succesoral unde, printre alte capete de cerere, figurează și reducțiunea unei liberalități excesive în valoare de peste 200.000 de lei, având în vedere că, prin noua lege, a fost modificat art. 94 lit. j) C.proc.civ., însă au rămas intacte art. 123 alin. 1 C.proc.civ. și art. 985 alin. 2 C.proc.civ.? Aceste texte ar putea justifica teza caracterului accesoriu al capătului de cerere privind partajul în exemplul dat, or modificarea, prin noua lege, a art. 94 lit. j) pare a fi doar în sensul unei competențe materiale necondiționate valoric, iar nu și în sensul unei competențe a judecătoriei independente de natura (principală ori accesorie) a capătului de cerere privind partajul…

4. În ce măsură se aplică Legea nr. 310/2018 proceselor aflate pe rolul instanțelor la data intrării sale în vigoare?

5. Având în vedere modificările aduse art. 64, cum va proceda instanța în cazul în care, concomitent cu respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de intervenție principală/accesorie, soluționează și cererea principală?

6. Modificarea art. 713 alin. 2 îl condamnă pe debitorul unui contract – titlu executoriu să nu mai poată uza de contestația la executare atunci când motivul pentru care cere anularea executării înseși este generat, exclusiv, de un motiv de fapt și de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu? Ce se înțelege prin acțiune de drept comun în sensul art. 713 alin. 2 partea finală astfel cum a fost acest alineat modificat: acțiuni întemeiate pe Codul civil sau orice alte acțiuni decât contestația la executare? Dacă ultima variantă este cea corectă, în ce situații va mai ajunge instanța de executare să dispună anularea titlului executoriu, potrivit art. 720 alin. 1, acest din urmă text nefiind modificat prin Legea nr. 310/2018?

7. Art. 41 alin. 1, astfel cum a fost modificat, poate risca să creeze dificultăți de interpretare și aplicare? La ce se referă legiuitorul în art. 41 alin. 1 atunci când permite judecătorului de la prima instanță să soluționeze cauza în rejudecare dacă urmează să se pronunțe asupra altor chestiuni de drept decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de instanța de recurs? În fond, ar mai putea judecătorul de la fond să se pronunțe asupra unor probleme deja dezlegate de instanța ierarhic superioară?

8. Dispozitiile art. III pct. 3 coroborate cu art. IV din Legea nr. 310/2018 (re)deschid posibilitatea exercitării căii de atac a recursului în acele cazuri în care recursurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate în apel după data de 20 iulie 2017, în litigiile a căror valoare era mai mare de 200.000 lei, fuseseră deja respinse ca inadmisibile în procedura de filtru de către ÎCCJ, în temeiul Deciziei nr. 52/2018?

9. Este procedural corect (legal) să se formuleze o acțiune/să se exercite o cale de atac exclusiv prin e-mail, fără semnătură electronică, sau prin fax, în condițiile în care art. 183 alin. 1 C.p.c., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, nu este specificată – în ceea ce privește actele de procedura comunicate de părți către instanț[ – această cerință de securitate a actelor de procedură, spre deosebire de dispozițiile art. 154 alin. 6, care prevăd explicit obligativitatea atașării semnăturii electronice a instanței la actele transmise prin e-mail? Altfel spus, reciprocitatea securității poate fi cumva pretinsă de instanță? În mod implicit, din vreo normă sau din vreun principiu al procesului civil?
– Dacă răspunsul este afirmativ, forma documentului transmis electronic trebuie să reprezinte o copie scanată a actului fizic tipărit de emitent, semnat și ștampilat, sau este suficientă o formă editabilă a textului actului de procedură respectiv?
– Dacă răspunsul este negativ, sancțiunea nerespectării (în mod prezumtiv) a formei actelor de procedură este direct nulitatea absolută a actului, în sensul că acesta este considerat inexistent din punct de vedere juridic (instanța respingând ca atare cererea/calea de atac), sau acesta se supune procedurii de regularizare a formei și conținutului actului de sesizare, potrivit art. 196 alin. 2 C.p.c.?

10. Prin introducerea în domeniul de aplicare al contestație în anulare, conform art. 503 alin. 3, a deciziilor din calea de atac a apelului în cauzele în care „instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen” [termenii recurs, sau recurent fiind înțeleși că apel sau, respectiv, apelant], se poate admite că, de pildă în materie contravențională generală, împotriva deciziei din apel se poate formula contestație în anulare și pentru necercetarea motivului de apel legat de cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în prima instanță, în condițiile în care, în apel, instanța nu a exprimat considerente legate de cuantum, ci a concluzionat exclusiv că prima instanța a soluționat corect speța, așa încât a confirmat in integrum sentința? Altfel spus, chiar dacă aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată reprezintă un motiv accesoriu și subsidiar de evaluat în cadrul unui apel integral devolutiv (când se atacă în integralitate sentința, deci și soluția privind cheltuielile de judecată, inclusiv când se pune în discuție caracterul nejustificat/exagerat al acestora), este admisibilă contestația în anulare numai pentru motivul că instanța de apel nu a soluționat explicit acest capăt de cerere, ci l-a subsumat soluției principale, de respingere a apelului (care, prin ipoteză, ar fi complet motivată pe acest capăt principal)?

11. Cum se vor aplica dispozițiile  art. 483 alin. 2-4 din Legea 310/2018 „(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor…„ în vigoare la această dată, în dosarele având ca obiect constatare clauze abuzive deschise în anul 2016 și nefinalizate în prezent (faza de recurs sau recurs suspendat  în baza art. 413(1), raportat la dec. ÎCCJ nr. 52/2018 și dec. CCR nr. 874/2018? Cum ar trebui soluționate aceste dosare, având în vedere dec. CCR nr. 874/18.12.2018?

12. Față de modificarea art. 426 alin. (5) C.p.c., în sensul că termenul general de redactare al hotărârii judecătorești de 30 de zile poate fi prelungit, pentru motive temeinice, cu câte 30 de zile, doar de cel mult 2 ori în respectiva fază procesuală, mai poate fi susținută teza potrivit căreia acest termen este unul de recomandare?

13. Sintagma „din oficiu” din art. 457 alin. 2 teza a II-a C.p.c. (potrivit cu care „indicarea în mod greșit de către instanță a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauză de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicației greșite a instanței”) are semnficația faptului că instanța va dispune repunerea în termen chiar fără ca partea să fi formulat o atare cerere sau, mai mult decât atât, se poate înțelege chiar o repunere de drept în termenul procedural de exercitare a căii de atac, fără niciun fel de manifestare de voință din partea părții sau a instanței?

---

# Termen limită pentru înscrieri: 26 ianuarie 2019

---

Taxa de participare
– Gratuit pentru membri
– 100 lei + TVA pentru partenerii TOP LEGAL ULTRA
– 130 lei + TVA pentru avocații din barourile București, Ilfov, Dolj, Timiș, Prahova și Sibiu
– 200 lei + TVA pentru alți participanți

---

---

---